Din adancuri se aud enigmatice voci,
Cautand urechi sa le asculte cantarea,
Sunt lumi in adancuri ascunse de epoci,
Ce ar lua ochilor mintii noastre privirea.
In inalturi aripile de ingeri falfaie,
Imaculand marea albastrului cer,
Iar ochiul lor bland ne mangaie
Pe toti, in terestrul destin efemer.
Ne aflam intre mari si ceruri eterne,
Al nostru cer e o mare spre purul inalt,
Marea noastra un cer peste adancuri asterne,
Iar noi, prin intelepciune, mai facem un salt …
.
