Poate cu totii ne-am intrebat macar o data “CINE” suntem, de “UNDE” venim si “INCOTRO” ne indreptam … Raspunsul la aceste intrebari pare simplu, insa nu e de ajuns sa spunem : suntem oameni ! (si atat !). Cuvantul OM are o anumita ”responsabilitate” in el insusi, oglindeste in el intreg Universul creatiei divine …
Daca ar fi sa analizam cateva dintre cuvintele limbii romane, putem spune ca el se gaseste in OMat, in mirabila OMida ce se preschimba apoi in superbul fluture, insa (din pacate) si in cuvantul OMor … N-am putea fi oare doar acel “omat” care bucura enorm copiii si “copilul” din noi, cei mari ?!? Sau poate, acea “omida” ce devine fluture (transformand parca omenescul in angelic) … ? !? Imi vine sa rup pentru totdeauna acel intunecat cuvant “omor” din dictionar dar si din mintea si sufletul prea ingust al unora ! Sa lasam deci sa ninga acel “OMat” in sufletele noastre spre a ne ingheta toate defectele si greselile pe care le-am facut ! Sa venim “OMizi” si sa plecam “fluturi” din aceasta efemera existenta a noastra. Ar trebui sa ne constientizam cu adevarat menirea, fiind mai responsabili, incepand cu modul in care privim pe cineva sau ceva, la felul in care gandim, vorbim sau facem un anume lucru. E foarte usor sa-i acuzam pe ceilalti (si mai grav, d.p.d.v. al meu, sa acuzam Divinitatea …), sau sa asteptam sa primim si doar apoi sa oferim. Nici un om n-ar trebui sa se considere superior altuia si astfel sa devina orgolios, egoist sau ignorant. Toti “vaslim” la aceeasi “Arca” si spre acelasi “Paradis” si depinde doar de fiecare dintre noi sa recunoastem ca el exista, ca ne apartine si ca trebuie sa-l meritam !
